Tag Archives: trupa

Zambete de sarbatori

După cum am scris și vineri, am cântat împreună cu trupa în cadrul unui concert de caritatate organizat la teatrul Masca. Așa că hai să vedem niște impresii.

Când am auzit c-o să cântăm la un teatru m-am gândit c-o să dăm de băbăciuni sictirite așa cum am mai întâlnit noi prin alte locuri pe care nu le voi pomeni (M.A.I.). Însă nu a fost așa. Echipa de sunet – tineri, echipa de lumini – tineri și, lăsând la o parte câteva chestii mai neplăcute la sonorizare, oamenii au fost cooperativi, săritori și au dat dovadă de profesionalism. Și chestia cea mai tare este că au făcut asta pro bono, moca, fără bani, lucru mai rar întâlnit când vine vorba de un spectacol destul de complex. Deci o MARE bulină albă pentru teatrul Masca! De asemenea, și Cristi împreună cu Fitzuica merită o bulină albă pentru organizarea acestui eveniment.

Acum să vă povestesc despre cântăreți. Sincer, am fost un pic dezamăgit pentru că mă așteptam să fie mai multe colinde tradiționale mai ales că majoritatea spectacolului a avut o tentă folk. Am crezut că o să aud și io un Deschide ușa, creștine, un Domn, domn să-nălțăm și alte colinde din tradiția românească. Nu că ce-au cântat băieții a fost nașpa și nelalocul lui, da’ na, Crăciunu’ io-l asociez cu Silent Night, O ce veste (care s-a cântat la sfârșit împreună cu toți care au participat) etc.

Să pornim cu folkării deci. Marius Matache a comunicat foarte bine cu publicu’, a adus energie și voie bună prin cântecele de iarnă; am râs, am bătut din palme, am cântat, într-un cuvânt a fost fun. Au urmat Cristi Andone și prietenii care au dat câteva gherle, da’ per total au fost OK. Au avut și un cântec cu o gutuie, nu mai țin minte nimic din el, da’ știu că a fost amuzant și că ne-am distrat o grămadă. Simpatic cântec. Iaca l-am găsit și pe iutub.

Apoi am urmat noi, Argument. Din păcate, solista noastră nu s-a prea auzit și a cam urlat săraca, iar chitara 2 a avut și ea ghinionu’ să se audă foarte încet, pe când noi restu’ ne-am auzit – din câte mi s-a spus – prea tare. Am cântat 2 colinde mai moderne (unul de la MercyMe, unul de la Kutless) și Feliz Navidad. Că am dat și io o gherlă la “solo” să zicem că nu s-a observat, OK?

Per total, io zic că evenimentu’ a fost o reușită. Nu mă așteptam să vină mai mult de 50-60 de persoane, da’ se pare că au fost peste 100. Mulțumim celor care au donat, mulțumim auditoriului pentru aplauze și aprecieri și mulțumim în special teatrului Masca pentru găzduire.

Acum să vă las și pe voi cu ultimu’ colind pe care l-am cântat cu trupa.

Despre eveniment a mai scris și Sabina.

Tempus fugit

*** Parcă acum o zi era vineri seara ***

Nu ți se pare că parcă nu mai ai timp de nimic? Vrei să faci multe chestii, să vizitezi nu-ș’ ce țară sau oraș, ai un proiect în minte pe care vrei să-l pui în aplicare, vrei să-ncerci un experiment etc. Eu sunt unul dintre cei care vrem să facem multe multe chestii, da’ parcă timpu’ fuge de noi. Muncești 8 (!!) ore/zi (unii sunt mai zeloși și își permit chiar mai mult – omaigad!) și dup-aia doar prin oraș mai mergi sau într-un loc care să-ți asigure că în intervalul 11 PM – 3 AM vei ajunge acasă (Doamne ajută!).

Vreau să merg pe undeva prin lume, să mă plimb. Cre’ că Veneția ar fi primul loc pe care l-aș vizita. De ce? Habar n-am, ideea de oraș pe ape mă atrage. Dar asta implică bani, și în mod special TIMP. Păi unde să mai ai timp de plecat când am exagerat de multe idei de proiecte?

Proiecte, alte belele.. Multe idei, puțin timp, pe care să o pun în practică prima? Oare merită? Cât TIMP trebuie să investesc până să m-apuc de alt proiect? Da’ cu trupa cum rezolv? A da, trupa… alt lucru, pff! Când să strâng oamenii? Cât TIMP trebuie să investesc în scouting? Când o s-avem repetiții? Cine, ce o să compună?

Ca să nu mai adaug viața socială. Cre’ că pe asta trebuia s-o adaug la început. Hm.. și viața de creștin care presupune și ea un cumul (mai mare) de atenție acordat lui Dumnezeu.. și adunarea împreună a credincioșilor la biserică (nu spun că este povară, ba din contră îmi face plăcere, numa’ că și asta presupune TIMP)

Cam haotic creieru’ meu… de fapt, cam haotic sunt io de-obicei. Hm… poate și haosismu’ (ce bine sună, nu?) ăsta îmi mănâncă din TIMP. Sau poate că el e principalu’ factor. Hm…

GLS 2009: The Return of the Colaholic

*** Beware: acest post este un filler ***

Vorbeam în postul trecut despre cât de bine a fost la GLS 2009. Iaca e 2 și ceva, n-am somn și au venit niște poze de la eveniment mai de Doamne-ajută cu care să mă dau mare. For those of you who know not, io-s ăla cu claia (de fapt, ex-claia că acu-s tuns) și cu nasu’ mare de la tobe.

Echipa de sunet si lumini
Echipa de sunet si lumini

Catalin Chiciudean - Tha man with tha plan
Catalin Chiciudean - Tha man with tha plan

Ce par drept am
Ce par drept am

L2R: instrumente (Iosif (io), Oti, Sandu, Estera, Ema) + voci (Iulia, Andreea (nu se vede), Alex si Andrei)
L2R: instrumente (Iosif (io), Oti, Sandu, Estera, Ema) + voci (Iulia, Andreea (nu se vede), Alex si Andrei)

Din ciclul: prea urat ca sa puna aparatu' focus pe mine
Din ciclul: prea urat ca sa puna aparatu' focus pe mine

Pare-se ca meditez
Pare-se ca meditez

Tha man with tha camera a fost Prologos. Pentru cine vrea toate pozele (vreo 200 și ceva), ele este aici.

Muzica

În sfârșit, după o bună bucată de vreme de secetă și rutină dureroasă, ieri am simțit cu adevărat muzica. Mai ales când am cântat împreună cu Adi Hentea am simțit un fior care de multe ori este estompat de sfintele și dreptele standarde muzicale împărțite de mai-mari…

Însă uitându-mă la omul ăsta, Adi, mi s-a făcut rușine de mine; el este orb (nu din naștere – deci n-are simțurile extravizuale așa de dezvoltate) și totuți a terminat o facultate cu o notă bună și are și un job unde compune și face aranjamente muzicale (din câte am înțeles). Câtă voință și putere a avut și are acest om! Mulți ar claca în circumstanțele în care ar orbi la 19 ani, în floarea vieții… nu și Adi. Viața este prea scurtă ca să o petreci în auto-compătimire și în delăsare, sau cum e vorba aia să faci pământului umbră degeaba, să treci neremarcat.

Eu, unul, am un vis mai de demult… unii l-ar numi adolescentin sau teribilist, dar doresc să fac o trupă cu mesaj concret și izbitor, nu cu ocolișuri, ascunzișuri și alegorii creștine pe care să nu le înțeleagă nimeni. Așa că asemenea lui Iacov din vechime, nu mă voi lăsa până n-oi face-o și pe asta.

Astăzi la serviciu am căutat mai multe trupe creștine pe net. Am dat de 12stones (nici măcar nu le bag link pentru că nu-mi plac deloc :) ) și de o trupă canadiană pe care ulterior am ascultat-o în continuu 4 ore (aceleași 5-6 piese care erau pe site), și anume Starfield. Foarte mișto. Programez foarte bine pe muzica asta. E adevărat că la un moment dat mi s-a făcut chef de zbuciumeli și rupt boxe așa că am băgat o mică repriză de Let the Bodies Hit the Floor, după care m-am calmat și am dat-o pe noul album Dream Theater care mi se pare mult mai plin de inspirație decât Systematic Chaos. Recomand cu căldură acest album – Black Clouds & Silver Linings; are cam tot ce-i trebe: riffuri supărate, balade de plânge chitara, instrumentale epice, teme comune cu alte albume precedente, ce să mai… artă.

Vă doresc audiție plăcută. Acum, vorba cântecului: let the bodies hit the floor… or the bed.