Tag Archives: Ubisoft

An interview to remember

*** Postarea asta este aferentă zilei de ieri – 25 Februarie – da’ am cam stat prost cu timpu’ ***

Mă sună azi un fost coleg de la Ubisoft pe care-l voi numi în această postare “Marinică”. Deci, mă sună Marinică și-mi spune că a fost la interviu la postu’ de programator pe care i l-am trimis pe mail pentru că știam că vrea să se mute de la locu’ actual de muncă. Io, curios să văd cum a mers, i-am cerut să-mi povestească. Și a început.

Aplicând pentru un post de programator, se aștepta să fie și un test de verificare a cunoștințelor de programare. Partea tâmpă a fost că testu’ era scris, deși era un calculator aparent funcțional chiar pe masa unde completa testu’. Cum mă scris?! E ca și cum te-ai duce să aplici pentru postul de fotograf și la interviu ăla îți cere să-i faci o poză, însă nu cu aparatu’, ci să i-o desenezi pe o foaie. Huh!? Până și la hârbu’ de universitate la care am fost (R-AU) examenu’ de la “Tehnici de Programare” avea și o parte practică, la calculator! Și cum dai, mă, compile? Desenezi tastele CTRL și F7 și o mână care le apasă, sau cum? Penal, în 2010 să mai dai test de programare pe foaie. Mulțumesc lu’ Dumnezeu că io am avut un tratament mai normal când m-am angajat la Graitec. A venit omu’, m-a pus frumos la un PC și mi-a zis “Fă asta!“.

Mă rog, să zicem că plăteau prea mult curentu’ dacă țineau tot timpu’ calculatoru’ de interviuri în priză. Asta e, nu știi cum te poate afecta criza. Dup-aia a venit următoarea fază. Una din întrebări era legată de operații pe biți. “Mamă, ce hardcore sunt ăștia, low-level optimization and stuff“, s-a gândit Marinică. Barabule! Se pune ăsta să-ntrebe pe nenea “Auzi, da’ voi folosiți mult operații pe biți, shift-ări, măgării?“, la care omu’ răspunde “Mă, nu prea, doar în cazuri excepționale în care poate i se pune cuiva pata și are chef să scrie într-o asemenea manieră“. Bă?!! Atunci de ce Excaliburu’ lu’ Artur mă întrebi mizerii d-astea când voi nu le prea folosiți? Sigur dacă răspundeam greșit aș fi luat un punct negru. Bă!

Bun, să zicem că erau ei exigenți în verificarea cunoștințelor candidaților. Ca să-mi zică următoarea bonboană. Ca în orice departament de development, există perioade stresante în apropierea termenelor. Rezultatul era overtime. Și întreabă Martinică “bă, da’ ovărtaimu’ se plătește?“. Răspunsu’ a fost că nu, da’ că se ia în calcul la eventualul bonus lunar (cică i-ar fi dat și bonus lunar, da’ cred că era vorba de ceva semestrial). Păi, mă, dacă io stau peste program în folosu’ firmei  câte 5 ore pe zi, iar weekend-urile le dorm la firmă, nu sunt plătit și io măcar 75% dintr-o oră normală de lucru? E de înțeles, Martinică era obișnuit cu overtime plătit dublu ca la Ubisoft.

L-am întrebat dup-aia “păi, mă, Martinică, măcar îți dădeau ceva coco pentru toată truda asta?“. Și am aflat, îi dădeau un salariu cu 35% mai mic decât cel pe care-l are acum. Am început să râd. Cum, mă?! După 3 ani de experiență în QA și vreo alți 2 programare să-ți dea atâta?! Un mare LOL (tocmai am zis “lol”… ce dork sunt)!

Însă faza de la sfârșit a fost genială! După interviu i-au zis că “da, ești OK, ești un om pe care vrem să-l angajăm, numa’ că… noi nu angajăm acuma, noi doar facem o listă, da’ când vom avea un post deschis te vom suna” (pe site-u’ lor zicea cam al’fel). Cum mă?! Faceți recensământ? Bă! Duceți-vă-n smoală!

Așa că i-am zis lu’ Martinică să stea pe fesierii lui acolo unde e acu’ sau să bată la altă ușă că ăștia sunt cam dubioși.

The one man army (II)

*** Acum și împreună cu flotă ***

playerv2.0

Țineți minte că-mi vărsam sufletu’ aici că tre’ să fac Flash, Php, MySQL și altele de unul singur? Ei bine, tot de unul singur fac chestiile astea, da’ am primit un ajutor pe partea de design – domeniu dintr-un plan paralel cu cel în care sunt io, adică I suck at graphics.

Un fost coleg de la Ubisoft s-a oferit să mă ajute cu un template de site mișto (pe care nu-l divulg deocamdată) și totodată mi-a dat și sursele de la un player flash cumpărat de el foarte drăguț și ușor (yeah right) de personalizat. Așa că m-am apucat să integrez codu’ meu aferent sistemului de votare –  care mergea perfect de sine stătător – în player. Nasol, mai ales pentru un începător în ale Php și AS2.0 (da, mi-e frică de AS3.0), dar azi i-am dat de cap și merge (Yay!).

Ce a fost mai greu a fost să lucrez cu date care se alocau dinamic și la care nu aveam acces așa de ușor. Evident, și limbajul mi-a fost un pic dușman (cu accent pe ‘u’), da’ noroc că-s tânăr și ca am timp (?) să învăț lucruri noi.

Deci, ca să nu mai lungim vorba, vă prezint…-> ze player <- ! Ce face? Cântă niște melodii pe care utilizatorul le poate vota, votul este multiplu și este stocat per melodie+ip într-o bază de date. Sună simplu, nu? Așa am zis și io înainte să mă apuc de treabă…

Dacă aveți critici, păreri, observații, băgați-le la comentarii și poate om trăi să vedem și versiunea 3.0.

Swords & Sandals

*** Și uite așa, seria de Shameless Advertising continuă ***

Sunt fan Adobe Flash de mulți ani, de când era Macromedia Flash 2004 MX. Știu un pic să programez în el, da’ cam atât pentru că la animații chiar nu mă pricep. Într-o zi am dat de portalul Newgrounds care mi-a încântat privirile și ocupat timpu’. Zile întregi am stat să văd zeci de animații și jocuri în Flash – care mai de care cu grafică mai bună – și parcă tot nu mă săturam. Încă și acum practic acest sport, mai ales că fac să treacă timpu’ repede când ești pe budă.

Acum vreo 2 ani eram angajat tester la Ubisoft și eram la un proiect care se numea GRAW2 și mi-am amintit cum râdeam de un level designer care cre’ că se afuma zilnic pentru că dădea niște comentarii la bug-uri de stăteai vreo 10-15 minute să le înțelegi (pentru cunoscători, îl cheamă Skoglund Jochum). Mai era un producer pe care-l chema Nouredine Abboud și de poza căruia am râs io și toată echipa vreo 10 minute în continuu. Eh, amintindu-mi de asta, i-am trimis un mail unui fost coleg care încă lucrează acolo cu pozele ăstora 2, și în răspunsul de la el era și o mențiune la jocul Swords & Sandals.

Ok, țineți minte că v-am spus că sunt fan Flash? În timpul proiectului ăluia era plictiseală mare la un moment dat și am început să caut joculețe Flash și am dat de Swords & Sandals, un joc făcut de australienii de la 3rdSense. Genial jocu’ și foarte amuzant, mai ales modalitățile în care mureau adversarii. Needless to say, I became addicted. Și dup-aia am aflat că au mai apărut și alte jocuri din aceeași serie. Eram în delir. Așa că m-am gândit să vă recomand și voo aceste jocuri care m-au posedat multe ore :D

  • Swords & Sandals: Gladiator – ăsta a fost primul pe care l-am jucat și care m-a amuzat teribil. Foarte distractiv și incitant, mă rog… pentru mine. I’m a sucker for Flash animations, după cum am spus.
  • Swords & Sandals II: Emperor’s Reign – l-am jucat la aproape juma’ de an după primu’ și mi-a plăcut și mai mult. Ăsta parcă avea mai multă poveste și mai multe opțiuni de personalizare ale gladiatorului.
  • Swords & Sandals: Crusader – aici am jucat doar versiunea trial pentru că pe când apăruse doar așa era disponibil. E un fel de Heroes of Might & Magic simplificat mult. Încă mai țin minte că era un erou lupo-om pe care-l chema ceva de genu’ Arglaxx. Țin minte că io și încă un coleg făceam ca idioții “ARGALAXX!!” cu o mutră de retarzi… mă rog, good times.

Următoarele sunt nou apărute și nu le-am probat… încă. Așa că voi trece la treabă. Între timp, dacă știți vreun joc flash fun lăsați-l la comentarii ca să mă pot poseda și cu el.

Ultimele zile

Zilele astea fac parte din ultimele zile; ultima zi de facultate (cel puțin pe anu’ ăsta), ultima zi de Ubi și, după unii, ultimele zile ale omenirii. Ultima mi se pare penibilă, da’ se pune și ea.

Am fost acum câteva zile la facultate să-mi ridic foaia matricolă în schimbul unei sume modice – 50E. Mă plimb după semnături și chitanțe și ajung într-un final și în biroul stimabilei doamne decan. Se uită duduia pe cerere și vede că vreau să plec pentru masterat la altă facultate. Începe cu “Vai, vă jucați cu viitorul vostru. E acreditată facultatea asta? (era vorba de o facultate care ținea de Universitatea București)”. Prostu’ de mine, în loc să rămân să plătesc la Româno-Americană, mă duceam să iau o diplomă calumea… Pe hol m-am întâlnit cu un alt coleg care pățise la fel (el dădea la ASE). Nesăbuitu’ de el vroia să facă Managementul Proiectelor, lucru total lipsit de actualitate și necăutat de nimeni (e sarcasm, geniule). By the way, ați observat că noi în lb. română folosim dublă negație? Weird..

Anyway… Azi a fost ultima zi la Ubi. HR-u’ ca de obicei dedicat cauzei. Dacă nu le aminteam că tre’ să plec mai repede, probabil că acu’ scriam postu’ tot de la muncă… Și totuși nu am plecat așa de repede pe cât plănuiam pentru că mi-a luat în jur de 1 oră să dau mâna cu fiecare prieten. Mda.

A da, azi e și ultima zi cu lentilă la fiecare ochi, cel puțin până pe ~20. De ce? Pentru că cea de la ochiu’ drept mi s-a deplasat undeva în spatele ochiului. Neplăcut. Am vărsat multe lacrimi până am reușit s-o scot. Și dup’-aia era uscată. Am mai udat-o io ceva, da’ nu vroia nici ochiu’ și nici ea să se fixeze așa că mi-am băgat picioarele. O să fiu ca un Igor, asta e…

În concluzie, a apărut o trupă nouă de alternativ. Sună bine băeții și au un demo, so check out their site.

5 motive pentru care sa nu cumperi HAZE!

Poate ca te intrebi “ce este Haze?”. Pe scurt, este un joc facut de Free Radical Designs (pe scurt FRD) si publicat de Ubisoft, firma al carei angajat loial sunt. In mare, jocul este o mizerie plictisitoare cu grafica ponosita. Asa ca sa trecem direct la subiect:

1. Grafica: Quake 3 il bate la fundu’ gol. Niste texturi facute de maimute modificate genetic. Si cica are si HDR, haha, funneah.

2. Plot/Story: Un titlu alternativ ar putea fi “The Predictable”. Un fir narativ liniar, simplu si total predictibil.

3. Muzica: A vazut cineva filme cu Schwarzenegger?

4. Varietate: In multiplayer cel putin, sunt nenumarate harti (6 – wow OMG ZOMG!!!111) disponibile pe incredibilul numar de 3! moduri. Citez: “online battles and choose from a variety of online modes”. Wow omg onoez!. Asta da varietate. Ca sa nu spun ca 2 dintre moduri sunt clasicele si banalele Deathmatch si Team Deathmatch. Iar al 3-lea mod e gandit de urangutani sub hipnoza.

5. Feeling: Iarasi multiplayer; un joc total debalansat care oftica foarte mult jucatorii. Controllerul meu de PS3 mi-e martor si a simtit pe propriul sau plastic frustrarea-mi.

Astea sunt asa, in mare. Daca ar fi sa intru in detaliu… Ieri, cand am aflat ca ne intoarcem la Haze si ca vom face doar sesiuni de gameplay, am zis “Eh, au mai lucrat englezii aia asa ca ar trebui sa arate/se simta/fie mai ok”. Wrong! In primul minut in care am bagat bluray-u’ in PS3 si am vazut ecranul de Haze, am zis “E clar… aceeasi porcarie…”. Si asa a si fost. Fun fun fun! O mizerie de joc. Nici n-au trecut 20 minute si controllerul meu a inceput sa se indrepte furios spre birou, aruncat fiind de mana mea. Foarte stresant joc. Si ceea ce te streseaza mai tare este faptul ca nu e balansat, lag destul de mare chiar si pe LAN si desincronizari intre animatii/miscari. O mizerie de joc, ma repet. Nu-l cumparati oameni buni! Oricum nu ma citeste nimeni, da’ macar am avertizat comunitatea wordpress :)… Ma duc sa ma culc; maine ma duc inapoi la gunoiul franco-englez pe numele de Haze. Bleah!