Tag Archives: umor

Scurte: ma umori

*** Începem săptămâna cu ceva ușor și scurt ***

Săptămânile trecute am tot râs împreună cu niște prieteni la niște filmulețe cu Toma Caragiu, Jean Constantin și alți comedieni români. Oamenii ăștia (sau cei care le-au făcut scenariile) au fost niște genii și au reușit să facă săli de sute de oameni să facă spume de râs printr-un umor curat și isteț.

Revenind în prezent, mă uit la stendapării de acum. Sunt puțini care apelează la umoru’ de situație, la chestii subtile, jocuri de cuvinte ca “pe vremuri”. Nuuuu, 90% folosesc organe copulative, sex peste tot și grosolănii (parcă toți sunt Carlos Mencia wanna-be), 5% au un umor care n-a fost amuzant nici când Adam și Eva erau singuri în Eden (vezi Cu sindromu’ Down în NATO, La bloc și alte dejecții de acest gen), iar restu’ de 5% sunt difuzați sau promovați prea puțin. Procentele sunt estimare personală și probabil sunt eronate, da’ ați prins ideea.

În încheiere, vă las cu 1 scheci cu Dem Rădulescu. Greu de ales dintre toate filmulețele pentru că toate sunt mișto.

Umor

*** Ce-nseamnă umoru’ acum, secolul al XXI-lea? ***

Recent am văzut niște extrase din filme vechi – anii ’50 – și când era o replică amuzantă lumea zicea ceva de genu’ “it’s the other way around, you knucklehead” sau “you dingbat!“. Cam astea erau apelativele în filme… Acum? “Haha, that was $#!tloads of fun, you funky ass mother%@#$&“. Observ o schimbare.

La fel, comedianții de astăzi – Pablo Francisco, George Carlin (mă rog, ăsta e mort), Carlos Mencia etc. – majoritatea au un limbaj destul de colorat. Și am observat că dacă scoți obscenitățile, nu se mai râde la fel. Care-i faza? De ce când nenea din față bagă o înjurătură siropoasă într-un context amuzant, lumea e pe jos, iar dacă altu’ folosește varianta cenzurată a aceluiași context, lumea reacționează diferit? Hm.. oare doar mie mi se pare așa?

Acu’ ceva timp am văzut un stand-up cu Brad Stine. Omu’ se declară creștin, vorbește curat și are spectacole AG (audiență generală). Și este amuzant și râd de mă dor fălcile (la fel ca și în cazul celorlalți pomeniți mai sus).

Zic de ăștia din afară pentru că n-are sens să pomenesc Vacanța Mare care în afară de sex nu prea știu al’ceva.