Tag Archives: viitor

Colaholicul viitorului III

[Partea a II-a aici]

Anu’ 2050, doar așa ca să vă reamintesc. Tipa de la marketing s-a supărat pentru ultima oară că iar apar primu’ în search-urile cu “graitec blog” așa că începând de ieri am mai mult timp pentru a scrie pe blog. Dacă tot vorbim de blog, azi am participat pentru prima oară la Social Media Summit. Le mulțumesc organizatorilor că au scos regula aia care spunea că au voie să participe doar blogării cu cel puțin 100 unici!

Revenind la ziua de ieri, plecând de la lucru am putut observa un lucru care nu s-a schimbat de loc – babele, această constantă a Universului. Tot ce scriam acum mii de postări încă este adevărat. Ai crede că odată cu apariția zborostrăzilor lu’ Oprescu Jr. și inaugurarea traficului de transport aerian intraurban babele s-au cumințit și nu mai trec pe roșu sau prin locurile nemarcate. E da! Să vezi ce merg jet-pack-urile alea și ce repede ajung acum pe scaun în zborobuz.

Ajung acasă și Chronos, câinele cu ceas incorporat (he he… uf, lame joke), este ca de obicei – bucuros. Mă rog, azi spre deosebire de alte dăți este stricat pentru că dă din limbă și nu din coadă; iar s-au încurcat circuitele între ele. Poate vă-ntrebați dacă am copii. Păăăi… am. Am un băiat pe nume Crisorius și o fată pe nume Calatia (da, sunt fan al numelor antice, în special al celor romane și grecești). Singura problemă este că fata seamănă cu mine, deci încă nu este căsătorită la cei 37 de ani ai ei. Însă din câte promite Sergiu Nicolaescu (actualul președinte al României), s-ar putea legaliza căsătoriile între oameni și roboți orbi.

…Va urma (?)

Colaholicul viitorului II

[Partea I aici]

Azi o să fiu scurt pentru că este ziua lu’ Teo. Ar fi împlinit 66 de ani dacă n-ar fi căzut din telecabină. Păcat, avea laptopu’ la ea. Anyway, se pare că în intrarea din jurnalu’ de ieri am omis niște evenimente destul de importante și care necesită atenție. Așadar în ordine cronologică:

1. 2012. A fost groaznic, victime cu duiumu’, mișcări tectonice – ce să mai, un cataclism cum nu s-a mai văzut până în 2029 (vezi punctu’ 3). Partea bună este că asta s-a-ntâmplat doar în America de Sud, deci mayașii știau ei ce știau. Singuru’ ținut care n-a fost afectat este Cuba. Aici, surprinzător, Fidel Castro (acest Sergiu Nicolaescu al Cubei) este iarăși președinte, iar ca prim ministru îl are pe El Comandante-bot, o replică androidă a faimosului club din Bucureștiul vechi (acum un ultim bastion al țiganilor – vezi punctu’ 4).

2. Clădirea de lângă sediul firmei în care (încă) lucrez stă în ruină de mai bine de 30 de ani. După ce au luat tot fieru’ din pereți, tavan și grinzi clădirea s-a năruit, da’ asta nu i-a oprit pe afaceriștii noștri. Singuru’ obiect din fier rămas era un horn înalt de 10 metri și de 1 tonă greutate care se mai ținea în 2 cabluri (faza asta e pe bune!) așa că s-au pus pe treabă. Au tras căruța și au început să-l taie de la bază sperând că hornu’ va cădea fix pe căruță. Ei bine, după 3 zile au reușit să-l taie, numa’ că a luat și pe țigani după el înainte să facă praf căruța. Din fericire, calu’ a supraviețuit.

3. 2029. Meteoritul Apophis, despre care se credea că va trece la 34000 km de Terra, se pare că a trecut mai aproape decât se aștepta NASA. Rezultatul? Să zicem că unguri se mai află doar în Transilvania.

4. Tot în 2029 Vadim Tudor devine președintele României, se autointitulează Înalt Inchizitor și afirmă într-o conferință de presă că în primul an al mandatului său va eradica toți ungurii și țiganii. La o lună de la învestirea sa în funcția de președinte pornește o campanie militară împotriva Ungariei, el însuși aflându-se în fruntea oștirii. Din nefericire, până să ajungă în Ungaria i-o ia Apophis înainte așa că Vadim își îndreaptă atenția asupra Transilvaniei. Reușește până în 2030 să adune toți ungurii în județul Covasna și îl îngrădește cu un gard de 10 metri.

Problema ungurilor fiind rezolvată, Vadim invadează Bucureștiul și îl ține sub asediu timp de 2 ani când reușește să adune toți țiganii pe Lipscani pentru ca apoi să-i îngrădească. Din când în când, mai există o răscoală a Rezistenței Rrome, dar de obicei treaba se rezolvă repede prin echipaje de pompieri echipate cu tunuri cu apă.

…Va urma (?)

Colaholicul viitorului I

Mă trezesc, câinele îmi indică ora 6:50 și deja afară sunt 40 grade. Azi o să fie răcoare… ce ți-e și cu încălzirea asta globală. În caz că n-ați ghicit încă de la faza cu câinele cu ceas incorporat, este anu’ 2050 și am 64 ani, încă un an și mă pensionez (ura!). Și încă beau Cola. Partea bună este că n-am murit, partea proastă este că am trecut prin 3 transplanturi de ficat și rinichii au început să dezvolte stalactite.

chinui să mă bag în duș – apă rece. Iar au dat disable la circuitul principal retarzii de la 4. Activez circuitul alternativ. Ah, apă caldă cu miros de căpșune și banane – o investiție care și-a meritat banii. Măcar aroma asta mai ia din mirosu’ de cianuri că de când cu extinderea RMGC datorată găsirii de zăcăminte aurifere în Mogoșoaia…

Mă urc în RATAB (Regia Autonomă de Transport Aerian București) și mă îndrept spre lucru. Am uitat să menționez faptu’ că am rămas singuru’ programator în C++ din România. Toți s-au mutat pe limbaju’ Objective C al Apple, care odată cu lansarea iPhone 10 a cumpărat toate companiile creatoare de telefoane mobile. Eu am rămas true. De fapt, mi-e rușine să recunosc că doar limbaju’ ăsta-l știu. Revenind la RATAB, uite-l pe roackeru’ ăla blond. Frate, încă să mergi cu cizme și geacă de piele? Băă, the ’80s are dead, I mean, for real – Metallica, Slayer, Dream Theater – they’re dead! Ce nub.. Hm, ceva miroase a hoit. A, este gura boșorogului de lângă mine. Unde se duc ăștia la ora asta? De parcă le ia cineva pastilele cu legume de la piață! Huuu!

Ah, era să uit. Astăzi este o zi importantă. Celebrez ziua în care am atins 100 unici pe zi! Asta se întâmpla anu’ trecut la un post în care întrebam dacă să renunț la blog. Se pare că mulți au votat “da”. Însă am luat răspunsurile ca pe un “da” sarcastic și am continuat să scriu, iar rezultatele au fost pe măsură – 10 unici pe zi.

…Va urma (?)

Tempus fugit II

Nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpu’ anu’ ăsta. Din martie (sau aprilie) până acum țin minte doar că am cerut-o pe Teo, că mi-am cumpărat altă electrică și… cam atât. Ca să nu mai spun că din ianuarie și până acum, timpu’ a trecut de parcă au fost doar câteva săptămâni. Și uite așa trece anii și pe măsură ce îmbătrânești timpu’ prinde viteză și ce lași în urma ta? Investești tot timpu’ ăsta în ceva, în cineva, în lucruri care contează?

Am ajuns – acum vorbesc în dreptu’ meu – să trăiesc doar pentru aici și acum, one day at a time, nu cu cine știe ce perspectivă, dar nici fără provizii pentru viitor. Sunt blocat în activități zilnice pe care le păstrez cu sfințenie. Dacă mă sună un prieten să-mi ceară ajutoru’ rar se întâmplă să-l aleg pe el atunci când sunt programat la săptămânala activitate X. “Dau cu sapa” 8(+) ore pe zi la lucru, iar timpu’ care-mi mai rămâne de la 7(+) pm încolo îl folosesc în principal pentru mine – stau pe net, mă odihnesc sau fac alte chestii de genu’ ăsta care mă au pe mine în prim-plan. Lucru’ ăsta mă cam sperie pentru că dacă acum când am posibilitatea de a face multe lucruri, de a investi, eu o frec aiurea, atunci ce voi face la 50-60 ani (dacă apuc) când o să-mi scârțâie încheieturile?

Așa că mi-am propus un mic exercițiu care să m-ajute să investesc în lucrurile care contează – unul din ele fiind oamenii. Dacă nu te înconjori cu prieteni, atunci o să-ți fie greu; la fel cum și reversul este valabil, dacă nu știi să fii un prieten adevărat și atunci îți va fi greu. Revenind, m-am hotărât să îmbunătățesc relațiile cu prietenii mei, să mai tai din “me time” și să-l investesc în timp petrecut cu oameni – în crearea de noi relații și în întărirea celor existente. Când spun crearea de noi relații nu mă refer la pupatu’ în cur a oamenilor doar-doar de-oi obține un beneficiu de pe urma lor. Nu! Însă altfel este viața atunci când ai o “armată” de prieteni pe care poți să te bazezi, cu care să discuți, cu care să te sfătuiești… you get the point.

Anybody with me? Or like me?

P.S. Kiri este cel care m-a pus pe gânduri, lucru care m-a făcut să scriu articolu’ ăsta.