Wanna be

*** Fițari, domne… ***

Unul dintre lucrurile pe care nu le suport este să văd oameni care sunt praf într-un anumit domeniu, dar care țin sus și tare că sunt ceva, că știu ei mai bine sau că nu-ș’ cine le-a spus că așa e bine și așa e, fără dubii. Nu pot să-i sufăr pe ăștia (sigur, aici aș putea să zic de Manolovici și de mulți alții, dar mă voi opri asupra unor exemple pe care nu doresc să le detaliez prea mult).

Ca muzician, intru în contact cu… muzicieni sau cu d-ăștia wanna-be. Muzicienii cu fițe sunt cât de cât OK; măcar au cu ce să se laude, cântă la X instrumente, au tehnică, inspirație etc. . Bottom line: au cu ce! Dar, vin ăilalți…

1. În primu’ rând sunt ăia care cred că dacă ai o chitară mai scumpă ( gen 500 – 600+ € ), atunci o să și cânți mai bine. De unde?! Dacă acum ți se fâstâcesc degetele pe un grif de 20 RON, crede-mă, la fel se vor mișca și pe unu’ mai scump.

2. Mai sunt și specimenele care dacă le spune cineva că Gibson e bun, restu’ sunt jaf, ei susțin la fel, chit că n-au pus mâna pe al’ceva (ăștia sunt mai peste tot, nu numai în muzică). “Frate, ai Ibanez? Praf, frate, Gibson rulează grav!”. Ei bine, am cântat pe unele chitări no name care sunau mai bine decât unele chitări de multe sute de € de la Ibanez, Fender, Epiphone etc. Un bun exemplu este chitara “G Cash Edition” (nu mă întreba, habar n-am!) de la Valaori ale cărei doze sunt absolut geniale. Păcat că se dezacordează repede.

3. Apoi mai sunt cei care dacă nu te știu, înseamnă că ești cineva praf. De exemplu, am avut o cântare pe undeva, în locul cuiva care lipsea și am cântat la tobe (acolo aveau electronice). No problem. Însă când am auzit sample-urile kit-ului am zis no way și am început să le schimb (cu acordul unuia responsabil de-acolo) cu ceva mai plăcut urechii. Și așezarea trigger-elor era foarte îngrămădită și l-am mai aerisit un pic. Să vezi fițe pe ăla când a văzut schimbările – el care de-abia screme un 3/4 și un break. Un țâcă de 14 ani Un copilaș, căruia d-abia i-au dat tuleii. Crede că dacă face tobe cu nu-ș’ ce tobar vestit (care de-altfel este bun) este și el mare zeu.

Bă, băieți… băgați-vă mințile-n cap. Învățați de la oricine și fiți deschiși că al’fel o să vă dea viața multe peste bot.

Ați întâlnit d-ăștia? Nu mă refer numa’ în muzică – exemplele mele au fost de-aici pentru că am activitate în ramura asta.

P.S. Și încă nu v-am zis de ăla cu 12-string chitara jmekeră…

16 thoughts on “Wanna be”

  1. Decebal, nu e o chestie neapărat legată de RGC, ci de felul de a fi al oamenilor. Chestia cu wannabe e valabilă și în fotografie (mulți au impresia că un D700 sau un 5DMkII te fac automat un fotograf bun), probabil că este valabilă și în alte domenii.

    “Wannabe” e sinonim cu mediocritatea, care este vecină cu prostia, care este multă.

  2. Trebuie sa recunosti, totusi, ca si instrumentul bun are avantajele lui. Pe o chitara cu griful obosit si curbat, si Paco Da Lucia o sa sune rau, oricat de bun e el. Ideea este ca nu e bine sa te ridici singur mai sus decat valoarea reala a ta. Asta ai, cu asta defilezi. Am tinut locul bassistului, intr-un show si m-am facut de cacao :D de atunci am ramas la ce stiu sa fac, adica folk :)

  3. @Decebal & andrei: din pacate, Decebal are dreptate; multi dintre cei care sunt pe RGC sunt asa (oricum, in postu’ asta nu la ei ma refeream)
    @Neamtu’: de-acord. daca chitara este junghi, clar n-o sa scoti ceva ca lumea. io acum ma refeream, in dreptul instrumentelor, la solutii low-end. gen o chitara la vreo 100$. iar cu incercatu’ mai mult decat putem cred ca e o chestie tipic romaneasca pe care de multe ori am facut-o si io. la straini n-am prea vazut asa ceva: daca nu sunt siguri de ceva nu se baga. In schimb noi….

  4. Acum depinde fiecare ce aspiratii are. Daca o sa vrea sa cante pe scena si are posibilitatea, mi se pare o idee buna sa-si ia o chitara cat mai buna. De obicei, dupa ce cumperi o chitara, ii scade drastic valoarea.
    Dar daca o zdrangane in casa, un ibanez entry level, squire, epiphone, etc. isi face treaba de succes.
    Am observat alta chestie, multi isi iau chitare “cool”, flying V-uri, warrior, precum si alte forme ciudate ca sa cante in casa. Asta mi se pare o idiotenie.

  5. warlock ruleaza ba. gibson, ibanez, fender sunt praf. nici macar nu au floyd rose licentiat :D. numa’ ca aia cu bc rich ar trebui sa aiba grija sa nu se taie cu corpu’ chitarii.

  6. “wanna be” poate fi valabil si in cazul frustrarilor tale…adica mediocre.
    Iti dau eu o chitara praf sa te vad ce canti la ea si mai vorbim.

  7. @Andrei: recunosc, am exagerat la faza cu chitara de 20 lei. Da’ atunci cand zici ca tu nu poti canta bine pe o chitara – electrica – de 300 lei (daca e luata din romania, are sansa sa fie cam naspa) si ca-ti trebuie una de 700E.. what?! Un bun chitarist de la noi, Claudiu Ursache, a demonstrat ca se poate canta bine si pe o chitara foarte ieftina. Ca sunetu’ nu iese la fel de calitativ ca la o chitara scumpa este deja alta poveste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *